Ce este o linie de falie și linii de falie în Turcia

Mișcările complexe ale plăcilor care alcătuiesc scoarța terestră provoacă acumulare de energie în unele regiuni timp de mulți ani. Fracturile și mișcările care apar ca urmare a acestei acumulări se numesc falii. Linia de falie se referă la zonele în care aceste fracturi și mișcări se intensifică și devin evidente.

Ce este o linie de eroare?

Linia de falie apare atunci când tensiunile și compresiunile rezultate din frecarea a două plăci una față de alta se acumulează în unele zone slabe ale scoarței terestre. Frecarea dintre plăci provoacă încordări în locurile slabe dintre mase mari de rocă, pe care le numim „defecțiuni”. Această încordare determină acumularea de energie de deformare, iar în timp, această energie se transformă într-o fractură și mișcare violentă, provocând un cutremur.

Liniile de falie din Turcia

Turcia este situată pe cea mai activă zonă de cutremur din punct de vedere geologic și găzduiește trei linii importante de falie: Falia Anatoliei de Nord, Linia de falie a Anatoliei de Est și Linia de falie a Anatoliei de Vest. Experții afirmă că cea mai periculoasă dintre aceste linii de falie este linia de falie a Anatoliei de Vest.

Linia de falie a Anatoliei de Nord

Falia Nord-Anatoliană este o falie de alunecare laterală dreapta. Această falie începe din vestul Bosforului, unde partea de nord a plăcii anatoliei se ciocnește cu Georgia și Marea Neagră și continuă sub Marea Marmara.

Linia de falie a Anatoliei de Est

Linia de falie a Anatoliei de Est este o falie de alunecare laterală stângă. Această falie se află în estul Turciei, în regiunea în care partea de est a plăcii anatoliei se ciocnește cu placa arabă.

Linia de falie a Anatoliei de Vest

Linia de falie a Anatoliei de Vest începe în vestul Turciei, sub Marea Egee, și este dextră. Se știe că această falie continuă din sudul Mării Marmara și se extinde până la Insula Creta.

Ruperea liniei de eroare și consecințele acesteia

Ruperea liniei de falie este declanșarea cutremurelor de amploare. Prima mișcare violentă care apare ca urmare a rupturii se numește „șoc principal” sau cutremur. Acest șoc principal face ca zonele slabe din jur să se spargă, iar aceste replici sunt numite „replică” sau „replică”.

De exemplu, se crede că cutremurul care a avut loc la Gaziantep și Kahramanmaraș pe 6 februarie a fost cauzat de ruperea unei linii de falie de 30-40 de kilometri în largul coastei İzmir Seferihisar.

Tipuri de defecțiuni

Tipurile de linii de falie sunt clasificate în funcție de caracteristicile mișcării.

Defect de alunecare

Astfel de planuri de falie sunt falii de alunecare laterală care se află în poziție verticală pe pământ și sunt formate prin alunecare orizontală. Falia din Anatolia de Nord este un exemplu de falie de alunecare laterală dreapta.

Defecțiune normală de alunecare

Pe măsură ce blocul de pe o parte a planului de falie se ridică, cealaltă parte cade și se îndepărtează. De exemplu, faliile asociate cutremurelor din Gediz din 1970 și Dinar din 1995 sunt falii de alunecare normale.

Defecțiune de alunecare inversă

Astfel de defecte au alunecare verticală și blocurile se apropie unul de celălalt. Defecțiunile asociate cutremurului de păduchi din 1975 sunt falii cu alunecare inversă.

Defect de alunecare oblică

Acestea sunt falii în care există atât mișcare verticală, cât și orizontală de-a lungul planului de falie.

În concluzie

Liniile de falie din Turcia arată potențiale pericole care decurg din interacțiunea dinamică a plăcilor din scoarța terestră. Rupele liniei de falie pot duce la cutremure și posibile dezastre. Prin urmare, cercetarea științifică continuă asupra liniilor de falie și a cutremurelor este de o importanță critică pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la această problemă și pentru a lua măsuri de precauție.